Orhidee

când plec de aici

o să-mi fie dor de locurile încărcate de istorii,

de lacuri și de grădini secrete

o să-mi fie dor

să mă plimb pe străzi pavate însorite

să privesc pictorii cărunți și deznădăjduiți

să-i observ pe cei din spate care mai trag doar

câteva linii în neștire, fără nicio miză,

așteptând sfârșitul zilei, sfârșitul vieții,

sfârșitul

lumii

acuareliști și portretiști înfrigurați,

ultimii inadaptați dintr-o generație plină de tandrețe,

fără internet sau apeluri la proiecte

și să mă-ntreb ce fel de artă fac

atunci când nu-i vede nimeni.

să-mi imaginez colinele din Montmartre

înainte de industrializare

când totul era, cât vezi cu ochii,

o vie,

o moară de vânt, o grădină cu orhidee,

când artistele încă nu pozau goale

pentru Henner sau Renoir,

înainte de a fi ele însele remarcate

și invitate să expună

alături de domni respectabili

când scuterele nu erau încă perfect aliniate

lângă trotuar

și nu spărgeau consecvent

liniștea serii

mintea omului chiar e o cursă de șoareci

suntem acasă peste tot și totuși nicăieri în lume

gonim după un bine suspendat

drept în centrul de greutate al planetei

orice loc ne e mai drag

decât cel în care ne naștem.

---

Orchids

when I leave

I'll miss places full of history,

lakes and secret gardens

I'll miss

walking the sunny cobblestone streets

looking at the gray-haired hopeless painters

and watch the ones in the back who are aimlessly, carelessly

drawing a few lines

waiting for the end of the day, the end of life,

the end

of the world

watercolorists and portrait painters in a frenzy,

the last misfits of a generation full of tenderness,

without internet or calls for projects

and wonder what kind of art they make

when no one sees them.

to imagine the hills of Montmartre

before the industrialization

when everything was as far as the eye could see,

a vineyard,

a windmill, an orchid garden,

when female artists didn't yet pose nude

for Henner or Renoir,

before they themselves were noticed

and invited to exhibit

alongside respectable gentlemen

when scooters were not yet perfectly aligned

next to the sidewalk

and were not consistently breaking

the stillness of the night

the human mind really is a rat race

we're at home everywhere and nowhere at the same time

we’re chasing a comfort

suspended right in the planet's gravity center

any place is more dear to us

than the one in which we were born.